duminică, 5 mai 2013

A fost odată...

Chiar dacă aceste clădiri sunt încă "în picioare", ele sunt moarte. Oprirea funcţionalităţii lor au pus în stradă sute, sau dacă nu chiar mii de orăşeni. Din ce în ce mai multe fabrici mor, şi direct proporţional creşte şi numărul şomerilor din oraş. 
"Chiar dacă e vorba despre muncă, s-au petrecut şi multe lucruri plăcute în încinta acestor fabrici, s-au creat multe amintiri. Acolo l-am cunoscut pe tatăl tău, organizam multe excursii cu muncitorii în zilele libere, ne făceam farse unii altora. Eram ca o familie mare. Încă ne cunoaştem şi acum după decenii întregi. Am ajuns să cunoaştem fiecare membru al familiei unui muncitor/muncitoare. S-au format multe familii in incinta fabricii.  Acei necunoscuţi de care vorbeşti tu că te salută în treacăt pe stradă, te cunosc încă de mică, de când eram nevoită să fac schimb de ture să petrec mai mult timp cu tine.
 Mulţi din foştii muncitori au plecat dintre noi, şi de fiecare dată ni se umplea sufletul cu tristeţe şi lacrimi şi mergeam toată "familia" să îi conducem pe ultimul drum şi să fim alături de familia îndurerată. 
Mi-e dor de acel loc. Aş mai putea lucra şi acum. Încă îmi aduc aminte de fiecare model de sticlărie în parte. Ahh ce vremuri..." (Mama)